Skip to content

Scurtmetraj despre o viaţă pe bicicletă

Audrey Hepburn pe bicicletăSunt momente pe care mi le amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Frânturi de viaţă, aparent fără greutate, dar care, puse cap la cap, formează filmul meu. Despre o viaţă pe bicicletă.

Secvenţa #1, Buzău

Cadrul #1
În vacanţa de vară. Eram eu cu frate-miu pe aceeaşi bicicletă. Aveam vreo şase ani, să zic, şi-mi plăcea la nebunie să mă cocoţ pe ghidonul Pegasului şi să mă las plimbată de el prin cartier, în timp ce vântul îmi răcorea fălcuţele şi-mi flutura părul. Era un ritual doar al nostru, care s-a încheiat bursc într-o după-amiază târzie de vară, pe un drum mai puţin prietenos cu pedalatul în tandem. M-am ales atunci cu o ureche zgâriată până la sânge şi un tricou cu dalmaţieni rupt. Plus o mamă de bătaie primită acasă pentru că nu am ascultat şi m-am urcat pe Pegas cu tricoul nou-nouţ.

Cadrul #2
După ce am mai crescut puţin, iar Pegasul a devenit bicicleta mea. Ştiam să merg, dar nu ştiam să întorc. Până într-o seară, când mi-am luat inima în dinţi şi mi-am spus că ăsta-i momentul. Şi am întors. Am întors atât de mult încât nu mi-a ajuns lăţimea străzii şi am lovit bordura. Am căzut şi mi-am rupt mâna. Atunci, pentru sigura dată din viaţa mea, am fost eu tipa cool de la şcoală, cu mesaje scrise de colegi pe ghipsul de la mâna stângă.

Cadrul #3
Din verile următoare, când învăţasem deja să întorc bicicleta. Străbăteam cartierul în lung şi-n lat cu prietena mea din copilărie. Ea pedala, iar eu stăteam în picioare pe portbagaj. Plimbatul cu Pegasul îmi umplea zilele şi nu era loc în care să merg fără bicicletă.

Secvenţa #2, Lausanne

Eu, singură la Lausanne. Prin 2013. Am văzut că elveţienii au un sistem foarte mişto de închiriat biciclete. Nu mai pedalasem demult, aşa că m-am gândit că ar fi ăsta un prilej bun. Mi-am închiriat atunci o bicicletă. Miţa i-am spus. Şi am plecat să cunoaştem oraşul împreună. Lausanne este un oraş romantic, cu deschidere la Lacul Geneva. M-am plimbat pe faleză şi mi-am reamintit de verile în care pedalam cu încredere pe strada mea. M-am simţit nostalgică, dar independentă. Atunci m-am reîndrăgostit de pedalat.

Lausanne

Secvenţa #3, Dijon

ERASMUS în anul trei de facultate. Dijonu-i fain de străbătut cu bicicleta, aşa că am împrumutat una de la un prieten francez. Am parcat-o în faţa căminului. Iar a doua zi n-am mai găsit-o.

Secvenţa #4, Bucureşti

Începutul lui august din 2015. Râvneam demult după o bicicletă de oraş. Am profitat de faptul că se apropie ziua mea şi am cumpărat-o de la Burghez pe Summer. Happy Summer.
Nu-ţi pot spune cât de fericită sunt acum, în ciuda faptului că am luat deja prima căzătură, i-am spart un far şi am două vânătăi pe picioare. M-am ridicat, m-am scuturat şi am mers mai departe. I-am şi zâmbit tipului care m-a întrebat dacă sunt bine. Sunt bine. Mă aşteptam să se întâmple asta. E normal, abia de acum încolo începem să ne cunoaştem şi să învăţăm să ne acomodăm una cu cealaltă.
Şi mi-e atât de drag de ea! Să mă trezesc dimineaţa cu gândul că o s-o scot pe Summer la plimbare şi că o să ajung la birou de două ori mai repede decât o făceam de obicei.

Una peste alta, parcă şi oraşul arată altfel de la ghidonul unei biciclete. E mai răcoros, mai colorat, mai zâmbitor. Iar oamenii parcă-mi zâmbesc mai mult acum.

În sfârşit am dat transportul în comun pe bicicletă. Cel puţin până vin zăpezile.

Sursă foto

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *