Skip to content

Doi ani cu gust de caramel şi sare

– Poate că ar trebui să nu mai pDoi ani cu gust de caramel şi sareui atât de multă presiune pe tine, să-ţi acorzi puţin mai mult răgaz. Şi să laşi lucrurile să se aşeze de la sine. Cel puţin în perioada asta în care ar trebui să te bucuri de noul prin care treci, de oamenii pe care-i cunoşti şi de toate lucrurile pe care le înveţi.

Au fost vorbele lui de alint după ce i-am mărturisit că mi-e sufletul toamnă. Stăteam pe-o bancă în parc la Ateneu şi muşcam dintr-un ecler cu ciocolată.

– N-am fost un om bun. Nu mi-am respectat promisiunile nici faţă de ceilalţi, nici faţă de mine însămi. N-am mai scris. Şi mi-am neglijat Micul Paris.

***

A fost o toamnă de tranziţie, în care am tot căutat un echilibru între orele petrecute la birou, familie, el şi Micul meu Paris. Iar printre picături, şi eu.
Trec printr-o perioadă în care mă preocupă foarte mult treaba asta cu eficientizarea timpului, motiv pentru care am şi încercat mai multe reţete de program săptămânal. Mi-e greu, însă, să găsesc acel timp în care să fiu doar eu cu mine însămi şi să scriu. Pentru sufletul meu.

Pentru Micul meu Paris, care a împlinit deja doi ani.

Doi ani în care l-am crescut aşa cum am ştiut mai bine; l-am iubit, l-am neglijat, i-am scris şi nu i-am scris. Doi ani în care l-am privit de fiecare dată cu alţi ochi.

Doi ani pe care i-am sărbătorit în doi: eu şi cu el, pe o bancă-n parc la Ateneu, cu trei eclere – ciocolată pentru mine, frişcă pentru el şi caramel şi sare pentru Micul meu Paris. Pentru că aşa l-am simţit în ultima perioadă: ca pe o combinaţie între dulce şi sărat, fără prea mari aşteptări, dar care, în final, a dovedit că are potenţialul de a ne face recunoscători pentru cei pe care-i avem, pentru soarele din zilele de toamnă târzie, pentru cafeaua de la ora şase. Pentru că suntem.

***

– Încearcă să fii mai mult decât să faci. Să apreciezi ceea ce ai şi să le fii recunoscătoare celor pe care îi ai. Să te opreşti puţin, să tragi adânc aer în piept, să respiri şi să zâmbeşti din tot sufletul tău. Şi apoi să-ţi spui: „Sunt bine!”.

***

Sunt bine!

2 comentarii

  1. Maria Maria

    La multi ani Micule Paris!
    Empatizez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *