Skip to content

Micul meu Paris Posts

Micul nostru Paris

Astăzi se împlineşte o jumătate de an de când ţi-am dat de veste, cititorule, de Micul meu Paris. Ţi-am povestit atunci pentru prima dată despre idila mea cu oraşul şi despre cum reuşeşte să mă surprindă în fiecare zi cu locurile lui de poveste şi cu oamenii lui faini. Vai! Şi ce emoţii aveam! Îmi amintesc că inima îmi bătea atât de tare încât nici nu am conştientizat momentul în care am apăsat pe butonul de share. Şi cât de mult m-a bucurat feedbackul tău! Mi-a dat încredere în mine şi m-a ajutat să cresc. Aşa că iată-mă, astăzi sărbătoresc primele şase luni dintr-un drum greu, dar frumos. Iar partea cea mai minunată este că nu mă grăbesc să ajung niciunde. Sunt eu, în Micul meu Paris, încercând să-i descopăr nu numai exteriorul, ci şi ceea ce se află dincolo de el, de suprafaţa…

Leave a Comment

Cum a fost la ELLE

La începutul acestui an mi-am făcut o listă cu toate lucrurile pe care aş vrea să le fac în 2014. Printre locurile pe care aş vrea să le vizitez şi cărţile pe care mi-ar plăcea să le citesc am notat şi faptul că mi-aş dori din tot sufletul să fac un internship la revista ELLE. În prima zi de marţi a lui februarie, în timp ce-mi savuram cafeaua de dimineaţă, visul a început să devină realitatea. Cu sufletul cât un purice, de parcă o lume întreagă era cu ochii pe mine, mi-am făcut curaj şi am trimis un mail la elle@ringier.ro, în care am întrebat dacă ar mai fi loc pentru încă un învăţăcel în redacţia ELLE. Un răspuns avea să ajungă la mine 30 de minute mai târziu, când Crina, secretarul de redacţie al revistei, m-a întrebat când aş putea să vin la…

2 Comments

Foto de iubit

În mansarda din Acuarela, la măsuţa cu picioare inegale, vinul lui Andrei şi al Andreei e pe terminate, iar ceaiul meu se răcise de mult. „Să-ţi zic povestea cu Mă Bucur(că)eşti, vrei?”, mă întreabă Andrei după ce am povestit despre fotografii de citit, cafea şi şniţele. Obsesiile lui şi ale Andreei. „Eram la metrou şi vorbeam cu mama la telefon. Îi povesteam despre răceala prin care tocmai trecusem şi despre faptul că mă simțeam mai bine. Eram undeva între Timpuri Noi şi Unirii, unde semnalul de la telefon pică tot timpul. Mama mi-a spus mă bucur că eşti mai bine, dar din cauza căderii de semnal eu am înţeles ceva cu Bucureşti. Ce-i cu Bucureşti, mama? Nu Bucureşti! Mă Bucur(că)eşti bine! îmi zice ea. În drum spre birou mi-am spus că jocul ăsta de cuvinte trebuie să ajungă în lumea virtuală. Şi mi-a venit…

Leave a Comment

Când nu sunt flower power

Astăzi m-am ascuns pe terasă la Mnac. M-am cuibărit în razele soarelui şi l-am lăsat pe vânt să-mi fluture părul. Aveam nevoie de timp pe care să-l petrec cu mine însămi, căci săptămâna ce a trecut n-a fost întocmai uşoară. Trebuie să recunosc! nu sunt tot timpul flower power. Am momente în care mă avânt într-o mare de „de ce”-uri fără să fi învăţat măcar să înot. Şi tot înaintez în larg fără să mă gândesc că la un moment dat nu voi mai putea să ating cu picioarele de jos. Fix asta am păţit în săptămâna asta. M-am certat pentru cărţile începute şi neterminate, pentru franceza lăsată baltă, pentru chiulul de la şcoală şi pentru scrierile amânate. M-am mustrat pentru că nu am grijă de corpul şi de mintea mea aşa cum trebuie. Sau cel puţin, nu fără să stau prea mult pe…

Leave a Comment

alter.ego. – romanul de debut al Anei Mănescu

„Andreea vous a invitée à l’évènement Lansarea romanului alter.ego. de Ana Mănescu.” Deschid notificarea primită pe Facebook şi citesc descrierea evenimentului: „marţi, 18 martie 2014, de la ora 18:00, la Have a cigar, va avea loc lansarea romanului alter.ego. al scriitoarei Ana Mănescu”. Mai găsesc câteva informaţii despre cei care vor lua cuvântul la lansarea romanului de debut al scriitoarei şi aflu despre un mini-concert acustic. Citesc repede, printre masa de prânz şi mesajele insistente ale Ioanei, care mă tot întreabă cum e la ELLE. „Sonnja are 19 ani şi vrea să fie scriitoare, dar îi este teamă să înceapă.” E mişto la ELLE. Până acum am scris articole pentru site şi-am mers la evenimente. Şi la cumpărături, îi scriu eu Ioanei. „Na-na-na, na-na-na… mesajul este simplu: păstrează-ţi esenţa şi iubeşte. În ordinea asta.” Îmi verific agenda doar de curiozitate, să văd la ce…

Leave a Comment

Sunt aici, acum şi mă bucur

„Tu cu ce te ocupi, Mădă?”, m-a întrebat Ioana în drum spre tramvai. „Sunt studentă în anul întâi la un master de comunicare şi relaţii publice, am şi un site al meu – se numeşte Micul meu Paris, şi petrec timp aici la voi, în redacţia ELLE”, i-am răspuns eu cu bucurie în suflet şi mândră de toate aceste realizări. „Bine-bine, dar tu din ce trăieşti?”, m-a întrebat ea, restabilind genul de răspuns pe care îl aştepta de la mine. Am început să-i povestesc Ioanei despre jobul meu de la call center şi despre dorinţa mea de a face ceea ce-mi place, dar tramvaiul ei pentru Ştefan cel Mare ajunsese deja în staţie. Ne-am luat la revedere pe fugă, fără ca eu s-apuc să termin măcar începutul povestirii mele. În timp ce tramvaiul se îndepărta, am început să-mi imaginez cum ar fi putut continua…

Leave a Comment

Frumuseţea din jurul lumii

De vorbă cu Mihaela „Din luna august pornesc într-o călătorie de un an în care voi fotografia frumuseţea feminină din toate colţurile lumii”, a scris Mihaela pe Facebook pe la sfârşitul lui iulie trecut. A trecut mai bine de jumătate de an de atunci, perioadă în care am urmărit-o îndeaproape în lumea virtuală, chiar dacă, fizic vorbind, era la mii de kilometri distanţă. M-am minunat şi am exclamat un „Uau!” din suflet cu fiecare fotografie postată pe pagina ei. Acum e în Myanmar, dar plănuieşte să plece curând în Thailanda în căutarea unor frumuseţi locale. Printre oameni frumoşi, locuri de poveste şi multe, foarte multe fotografii, Mihaela şi-a făcut puţin timp liber ca să răspundă la întrebările mele stângace. O bucurie! Mădă:  Am citit pe net câteva interviuri pe care le-ai dat şi am fost bucuroasă să te cunosc mai bine. Cu toate astea,…

Leave a Comment

De vorbă cu Alis

Despre minte şi suflet Pe Alis am întâlnit-o în lumea virtuală, la intersecţia dintre Facebook şi blogul ei. I-am citit povestea pe care a scris-o când a împlinit 30 ani şi am plâns. Da-da! recunosc! Rândurile ei m-au cucerit pe loc – am lăsat lacrimile să curgă odată cu ale ei atunci când iubirea ei s-a pierdut şi m-am bucurat pentru fericirea ei atunci când şi-a regăsit sufletul. Îmi place la nebunie tot ceea ce a construit de când a început să-şi asculte sufletul şi-i mulţumesc pentru că zi de zi mă inspiră şi mă face să-mi întreb, la rându-mi, sufletul „de ce?”. Mădă: Spui despre tine că eşti o persoană norocoasă pentru că faci ceea ce-ţi place cel mai mult. Povesteşte, te rog, şi pentru cititorii Micului meu Paris ce anume presupune jobul tău. Alis: Am renunţat de câţiva ani la a mai…

Leave a Comment