alter.ego. – romanul de debut al Anei Mănescu

alter-ego-romanul-de-debut-al-anei-ma„Andreea vous a invitée à l’évènement Lansarea romanului alter.ego. de Ana Mănescu.” Deschid notificarea primită pe Facebook şi citesc descrierea evenimentului: „marţi, 18 martie 2014, de la ora 18:00, la Have a cigar, va avea loc lansarea romanului alter.ego. al scriitoarei Ana Mănescu”. Mai găsesc câteva informaţii despre cei care vor lua cuvântul la lansarea romanului de debut al scriitoarei şi aflu despre un mini-concert acustic. Citesc repede, printre masa de prânz şi mesajele insistente ale Ioanei, care mă tot întreabă cum e la ELLE. „Sonnja are 19 ani şi vrea să fie scriitoare, dar îi este teamă să înceapă.”
E mişto la ELLE. Până acum am scris articole pentru site şi-am mers la evenimente. Şi la cumpărături, îi scriu eu Ioanei.
„Na-na-na, na-na-na… mesajul este simplu: păstrează-ţi esenţa şi iubeşte. În ordinea asta.”
Îmi verific agenda doar de curiozitate, să văd la ce curs voi chiuli mâine. „Comunicare organizaţională” de la ora 17. De-o lună de zile a început semestrul, dar n-am călcat o dată la cursul ăsta. Oricum, sună plictisitor! Aşa că-l tai din agenda săptămânală.

La Have a cigar am ajuns cu o jumătate de oră mai devreme. În camera din stânga era forfotă mare; feţe tinere şi zâmbăreţe roiau precum albinele şi găteau frumos camera cu flori; într-un colţ, mini-bandul repeta pentru mini-concertul acustic ce urma să aibă loc. Iar Ana nu ajunsese încă. Mi-am cumpărat cartea de la tipul de la intrare şi m-am aşezat cuminţică într-un colţ, ca nu cumva să derajez pregătirile de pe ultima sută de metri. „Mă uit dimineaţă după dimineaţă în oglindă şi îmi amintesc că sunt nesăbuită. Dar mai bine mă culc decât să mă duc la cursul de la 8, decât să deschid computerul şi să citesc ştirile pe net, decât să ies şi să îmi amintesc că prefer să fiu singură”, am început să citesc din romanul Anei,  zâmbind vinovat pe sub mustăţi. „Şi chiar dacă iubesc Bucureştiul, mi-e silă de regulile, tabuurile şi contradicţiile lui, de oamenii lui îngrădiţi.”

Cu fiecare minut care trecea, tot mai multe feţe zâmbitoare îşi făceau apariţia şi colorau atmosfera. Printre ele şi Ana, cu păru-i semi-despletit şi ochelarii mişto. Purta o rochiţă albă şi-un pulover bleumarin deasupra. A împărţit îmbrăţişari până pe la şase jumate, când Mădălina, moderatoarea evenimentului, a luat cuvântul şi-a pus pe stop forfota din sală. La masa cu flori şi câteva cărţi pe ea stăteau alături de Ana oameni foarte dragi ei: scriitorii Cristina Nemerovschi şi A.R. Deleanu, Andrei Zbîrnea, poet şi redactor-şef la SemneBune.ro şi Simona Barbu, project manager la societatesicultura.ro. Toţi patru au luat cuvântul; au vorbit despre stăruinţa Anei de a-şi lansa romanul de debut şi au citit din alter.ego. pasajele lor preferate.

A urmat mini-concertul acustic, cu muzica de fundal a romanului şi Ana a lui Chirilă la final. Apoi a venit rândul Anei noastre să vorbească. Cu inima-i cât un purice, a mulţumit calin tuturor celor prezenţi la lansarea romanului ei de debut. Şi-a citit puţin din cartea ei, dar îndeajuns cât să mă facă să-mi doresc să ajung mai repede acasă ca să continui lectura.

– Bună, Ana! eu sunt Mădă! m-am prezentat eu cu emoţii în timp ce-i întindeam cartea pentru autograf. Mă întrebam dacă ţi-ar plăcea să-mi povesteşti mai multe despre tine pentru Micul meu Paris.
– Sigur că da! îmi răspunde zâmbitoare Ana. Suntem prietene pe Facebook?
Dau din cap că nu.
– Dacă nu suntem, atunci caută-mă şi scrie-mi. Şi stabilim acolo când şi unde.
I-am mulţumit din suflet pentru cuvintele frumos scrise pe prima pagină a cărţii şi mi-am luat la revedere cu speranţa că ne vom întâlni curând.

Acasă am ajuns tot într-un suflet. Muream de nerăbdare să-o cunosc pe Sonnja-cea-vicioasă-singură-răzvrătită-şi-mizerabilă. Şi vinovată pentru că m-a ţinut trează până la trei dimineaţa, pe versuri de Pink Floyd şi ţigări fumate fictiv. N-am să scriu despre cât de mişto este cartea, dar am să citez din alter ego-ul Anei: „Vreau să scriu un roman vulgar, trist şi nepotrivit despre iubirile mele atât de speciale şi să-mi dau cu el în cap când o să vină o grămadă de oameni la mine şi o să-mi spună că s-au regăsit.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*